O istorie asemanatoare:
Acum aproximativ 5 ani dacă mă uitam ce-ar trebui să fac să-mi iau un apartament era simplu: costa câteva zeci de mii de euro (să zicem 40,000), pentru care îţi puteai face un credit cu 25% avans.
Problema e că 25% reprezenta 10,000 şi ăştia chiar trebuiau strânşi. La nivelul de atunci al veniturilor mele asta probabil insemna 10 ani, de unde am ajuns şi la concluzia că pentru a-ţi cumpăra apartament în România îţi trebuie o moştenire sau un câştig la loto. Sau să dai cuiva în cap să-i iei banii, depinde de gust. Maaare fericire pe mine atunci când au mărit procentul de îndatorare (cât ajunsese, 70%?) şi micşorat avansul la 0%!
Păi vedeţi că se poate?
Însă în nici un an însă piaţa a evoluat imediat la valul nou-venit de cumpărători: preţurile au ajuns triple şi erau chiar nesimţiţi care înzeciseră suma cerută! Evident că măsura de a micşora avansul la 0% nu mi-a permis de fapt să-mi cumpăr apartament, pentru că acum trebuia să dau mia de euro pe lună timp de 30 de ani ca să iau ceva-ceva.
Taxa auto
Se zvoneşte prin parcare că de la anul (2009) taxa auto pentru automobile second-hand se va tripla.
Bravo!
Asta a fost prima reacţie. Să nu-şi mai ia lumea maşini să se înveţe minte! Dacă nu erau creditele şi leasing-urile cu avans de 0% la maşină nici eu nu mă mai gândeam să-mi iau. Dar să nu ne luăm! Nu ne trebuie, avem trenuri, autobuze, unii au chiar si metrou, tramvai. De ce să stea 1 singur om într-o maşină de 4 metri lungime când ar putea să stea 30 într-un autobuz de 10 metri?? Şi într-un tren..
Nu e chiar aşa totuşi..
Nici eu nu vreau rable. Nici maşini multe.
Dar în 2009 preţurile la maşinile noi vor căpăta un avânt nejustificat, pentru că vor avea mai slabă concurenţă. Deja preţurile la maşini sunt aşa-şi-aşa, iar la piese / reparaţii sunt înzecite (suma preţurilor pieselor dintr-o maşină = 10x preţul maşinii). Nu vreau să ştiu ce profituri fac importatorii..
Soluţia corectă..?
Din punctul meu de vedere ar fi: taxă mare pe maşinile care poluează mai mult, sau consumă mai mult (deci tot ‘atac la mediu’) sau care sunt vechi (criteriul poate fi nr. de kilometri, nu anii. Sau pur şi simplu noxele). Aceeaşi taxă pentru maşinile noi şi cele vechi. Şi să fie a dracu’ de mare.
Pentru că dacă tot o să ajungem să dăm 20,000 euro pe un Corsa, un Punto, sau un Peugeot 206, „chel”, măcar să se ducă 5-10,000 la stat (adică la noi), nu la firma privată care plăteşte vacanţe în Hawaii acţionarilor.
mmm?
Preţuri mari pentru toată lumea = bine!
(Un mic comentariu despre preţul pieselor de maşini: cum de este legal să vinzi un produs ‘compozit’ la o sumă, iar suma preţurilor componentelor să fie de zece ori mai mare? Ca şi la imprimantele de 300 de lei, te trezeşti că o încărcătură nouă de cerneală costă cât imprimanta!! de la acelaşi producător! Economia de piaţa, în care cererea întâlneşte oferta, face nişte defavoruri imense pentru clientul de rând..)
Să nu uit
Taxe auto mari. Pentru toti. (sau mici pentru toti).
Dar neapărat şi impozite! la fel de mari (pentru toţi). Evident, impozit pe poluare: nu ai voie în ţara asta să arzi gazul (O2) de pomană (CO)
